Trupa norvegiana a fost fondata in anul 1996, in Stavanger, de Einar Moen, Morten Veland si Kenneth Olsson. La putin timp se alatura Rune Osterhus si Anders Hidle.
Stilul muzical abordat este gothic metal cu influente doom.
1997 este anul in care trupa intra in studioul de inregistrari pentru primul lor demo in Klepp Lydstudio. Vibeke Stene a fost invitata sa cante alaturi de ei pentru demo, insa, mai tarziu, a devenit membra a trupei. Osciland intre diferite case de discuri, Tristania semneaza contractul cu Napalm Records si lanseaza EP-ul numit Tristania.
Incurajata de succesul EP-ului, trupa decide sa inregistreze albumul de debut, Widow´s Weeds, alaturi de Osten Bergoy (The Morendoes) si violinistul Pete Johansen (The Scarr). Este lansat la inceputul lui 1998. Piesele releva complexitatea stilului muzical, preponderent symphonic metal, cu influente de gothic, doom, black si clasic.
In 1998 pleaca pentru prima data intr-un turneu international, alaturi de Solefald si Haggard.
Beyond the Veil este numele celui de-al 2lea album, lansat in 1999, cu un sunet mai agresiv. Osten Bergoy si Pete Johansen contribuie din nou, alaturi de cantaretul Jan Kenneth Barkved.
Pornesc in turneu, de data aceasta alaturi de The Sins of Thy Beloved, Trail of Tears and Antichrisis. Participa la Wacken Open Air si pleaca intr-un alt turneu alaturi de Tiamat si Anathema.
In 2000 canta la diferite festivaluri in Europa, SUA si Mexic. La sfarsitul anului, Veland paraseste trupa.
Al 3lea album, World of Glass, ia nastere in Sound Suite Studio din Franta, in anul 2001, avandu-l invitat pe Ronny Thorsen (Trail of Tears), cel care isi lasa amprenta prin vocea sa agresiva.
Diversitatea muzicala este prezenta si aici, osciland intre sunete clasice si industriale.
Un rol important in Tristania il are Osten Bergoy, fiind cel care a scris versurile pentru World of Glass. Devine membru oficial al trupei inainte de turneul de promovare al albumului, alaturi de Kjetil Ingebrethsen.
Turneul incepe in Europa, fiind sustinuti de Rotting Christ, Vintersorg si Madder Mortem si se continua cu concerte in Mexic, Chile, Brazilia si Columbia.
In 2003, trupa decide sa ia o pauza pentru a se putea concentra asupra versurilor, dar si pentru a hotari care va fi urmatoarea casa de discuri cu care vor colabora.
Dorinta de schimbare isi face simtita prezenta in al 4lea album- Ashes. Formatia este hotarata sa simplifice sound-ul pieselor. Piesele sunt inregistrate in Top Room Studio din Norvegia, albumul fiind lansat in februarie 2005, urmat de doua luni de turneu, in Europa si America Latina, cat si participarea la festivaluri precum Wacken Open Air, Wave Gotik Treffen si Summer Breeze.
Dupa turneu, Ingebrethsen paraseste Tristania, iar Hidle ii ia locul.
Se retrag din nou in studio pentru inregistrarea unui nou album, la Woodhouse Studios in Hagen, Germania. Albumul se numeste Illumination si este lansat in iarna anului 2007.
Se poate spune ca deviza formatiei este aceea ca un album sa nu semene cu celalalt, sa arate complexitatea si diversitatea cu care pot surprinde.
Al 5lea album este unul foarte energic si il are ca invitat pe vocalistul Vorph (Samael).
La scurt timp dupa lansarea albumului,Vibeke Stene decide sa paraseasca trupa pentru a se putea dedica mai mult vietii personale. Aceasta veste suspenda planurile celorlalti membri de a pleca intr-un nou turneu de promovare a albumului.
Pornesc in cautarea unei alte vocaliste, a carei voce sa fie diferita de cea a lui Vibeke Stene, dorind ca schimbarea sa fie una benefica pentru trupa. In octombrie 2007, Tristania anunta noua membra a trupei, Mariangela Demurtas din Sardinia, Italia.
Aceasta se muta in Norvegia pentru repetitii si inregistrari, membrii trupei afirmand ca schimbarea a fost intr-adevar benefica pentru ei si pentru noul sound.
O alta schimbare in componenta trupei are loc atunci cand Osterhus paraseste trupa, locul lui fiind ocupat de Ole Vistnes, care se implica si in scrierea versurilor pentru urmatorul album.
Dupa o pauza in care au avut loc multe transformari, Tristania revine pe scena in Ucraina, pe 29 februarie 2008, alaturi de Samael si Enslaved. Este doar inceputul, concerteaza in Rusia, Grecia, Germania si America Latina.
Pregatesc al 6lea album, o noua surpriza, un nou sound, asa cum ne-au obisnuit de fiecare data, o alta perspectiva, o alta parte a complexitatii lor.
Visit also
July 06, 2009
Tristania - Metamorfoze acustice
July 03, 2009
My Dying Bride - Their Living Stories
Povestea incepe in vara anului 1990, cand Andrew Craighan(chitara), Aaron Stainthorpe (vocal), Calvin Robertshaw (chitara) si Rick Miah (tobe) au format trupa My Dying Bride.
Aceasta face parte din curentul Doom metal din acea perioada, alaturi de Anathema si Paradise Lost.
Dupa numai 6 luni de inregistrari, trupa debuteaza cu demo-ul Towards the Sinister, urmand single-ul God Is Alone, inregistrat la o casa de discuri franceza, numita Listenable.
Single-ul a fost un succes, urmand ca My Dying Bride sa lanseze primul lor EP, Symphonaire Infernus Et Spera Empyrium, la casa de discuri britanica, Peaceville.
Urmeaza o serie de concerte in Marea Britanie si in alte tari din Europa, care au fost de un real succes. My Dying Bride a reusit sa se deosebeasca de alte trupe prin folosirea sunetelor grave de vioara si pian, fiind meritul noului memmbru al formatiei, Martin Powell.
In 1993 lanseaza albumul Turn Loose The Swans, urmat de un turneu si de lansarea unui alt EP I Am the Bloody Earth, in anul 1994.
Anul 1995 le aduce alte succese atat prin lansarea albumului The Angel And The Dark River, a compilatiei numita Trinity, care reuneste primele 3 EP-uri, cat si datorita turneului de 3 luni in care au cantat pe scena alaturi de Iron Maiden, castigand astfel si mai multi fani.
Pentru ca talentul nu ii paraseste, ia nastere al 4-lea album, Like Gods of the Sun, in 1996, continuand stilul albumului anterior, se pregatesc de un alt turneu, de data aceasta cu trupa Cathedral, urmand ca in anul 1997 sa cante in turneu alaturi de Sentenced. Anul 1997 este unul important, trupa depasind granitele Europei, cantand pentru prima data in SUA.
Rick paraseste trupa, in locul lui venind Bill Law, cu care inregistreaza un nou album, cu un sound mai diferit, numit 34.788%… Complete. Este bine primit de critici, insa fanii My Dying Bride au nevoie de ceva timp pentru a se acomoda cu acest album, cu un stil muzical mai experimental, diferit de albumele anterioare. Urmatorul membru care pleaca este Martin.
Dupa modificarile aparute in cadrul formatiei, ascultatorii sunt uimiti de rapiditatea cu care My Dying Bride isi revine, lansand al 6lea album, Light At The End Of The World, in anul 1999, care reaminteste de vechiul sound al trupei, insa cu o alta perspectiva. La scurt timp dupa ce albumul este finalizat, chitaristul Hamish Glencross ii ia locul lui Calvin, care parasise trupa dupa inregistrarea albumului 34.788% Complete.
Urmeaza turneul de promovare al albumului, iar in 2000 My Dying Bride se pregateste pentru un nou album, dar si pentru lansarea a 2 CD-uri, care contin piese rare, piese live, demo-uri, cat si videoclipuri. Primul CD, intitulat Meisterwerk I este lansat in octombrie, iar al doilea Meisterwerk II, in ianuarie 2001.
In vara anului 2001, membrii trupei se pregatesc de inregistrarea unul alt album, The Dreadful Hours, care reuseste sa surprinda din nou si sa reaminteasca faptul ca My Dying Bride sunt “parintii” genului Doom metal.
Incurajati de noul material, in aprilie 2002 lanseaza DVD-ul numit MDB/Peaceville, urmat de primul lor CD live- The Voice Of The Wretched.
Sarah Stanton se alatura trupei si, in 2003, se pregatesc pentru al 8lea album- Songs Of Darkness, Words of Light, lansat in martie, 2004, album promovat la diferite concerte si festivaluri din Europa. De asemenea, realizeaza videoclipul pentru piesa Prize Of Beauty, urmat de The Blue Lotus si de realizarea unui box-set care contine 29 de piese.
In septembrie 2005, apare al doilea DVD, numit Sinamorata, care contine un concert live.
Un an mai tarziu, My Dying Bride inregistreaza A Line of Deathless Kings, la tobe avandu-l pe John Bennett, membru al trupei The Prophecy. Albumul este lansat in toamna aceluiasi an.
In 2007 basistul Adrian Jackson si tobosarul John Bennett parasesc trupa, fiind inlocuiti de Lena Abé si Dan Mullins.
Anul 2008 ii surprinde inregistrand An Ode to Woe, care contine un CD cu piese live si un DVD cu un concert al formatiei, din primavara anului 2007, la Amsterdam. Tot in 2008, Paradise Lost pregatesc doua concerte la Paris si Londra pentru a celebra cei 20 de ani de activitate muzicala. Invitatii sunt Anathema si My Dying Bride.
For Lies I Sire este gata in martie 2009, trupa o are ca membra pe Katie Stone, care o inlocuieste pe Sarah Stanton. In iunie Katie paraseste trupa.
Albumul este o continuare, in acelasi registru, a povestii inceputa cu 19 ani in urma… Si nu se vor opri aici.
Visit also RockaRolla
May 12, 2009
Don't let your dreams fall asleep
Resemnare. Acesta este cuvantul pe care l-am vizualizat litera cu litera atunci cand am ascultat noul album de la Luna Amara, Don't let your dreams fall asleep.
Au acea intelepciune a oamenilor care au trait mult, poate prea mult si care acum ne impartasesc povestile lor, odihnindu-se si incercand sa isi revina din zbuciumul prin care au trait spasmodic, cu revoltari individuale si nu numai. Da, sunt "mai intelepti" si "mai cinici", poate au avut revelatia vietii.
Sunt 11 piese, 11 povesti, majoritatea in limba engleza, cu Mara ca bonus track, o Mara careia ii lipseste emotia, care joaca un rol pentru ca si-a jucat prea mult viata.
Chihlimbar si Unghii de drac amintesc de jocurile grave de cuvinte, in care Gri-ul Dorian isi face simtita prezenta, sinele devenind "sticla arsa din pamant in ploi".
Daca in Folclor razvratirea era maxima, in Deadends "fuck the system, everyone" sunt "such pathetic words".
Strigate interioare, sunete delirante, povesti de dragoste, cuvinte si culori. Ca si cum totul a fost scris, singurul rol pe care si-l asuma este sa cante despre acest tot, sa se intrebe, sa se mire, sa compatimeasca, fara dorinta de a rescrie.
Poate anii, poate minutele care s-au legat intre ele si au facut un lant al experientelor au cumintit trupa clujeana, instrumental, vocal, dar ei sunt acolo si au atat de multe de demonstrat pentru ca nu sunt "o luna amara ce se stinge incet".
"But we're right here.../Chose to never leave/ One more floodmoses/ To believe in"... si eu ii cred.
Albumul se cumpara cu revista Sunete si se asculta acasa.
Track List:
1. Into Another
2. Transition
3. Chihlimbar
4. Unghii de Drac
5. True Sunshine
6. Deadends
7. No Return
8. Kill the Dancer
9. Hunt the Wire
10. Floodmoses
11. Little Sun
Mara 2008
Unde ii puteti vedea:
15 mai, Timisoara, club SETUP, ora 21.00
16 mai, Cluj Napoca, Casa TRANZIT, ora 20.00
22 mai, Arad, festivalul Port Arthur Rock Pe Mures, ora 21.00
23 mai, Buzau, festival TopT, ora 21.00
28 mai, Iasi, MASTER Pub, ora 20.00
29 mai, Suceava, VOX club, ora 21.00
12 iunie, Sibiu, Biserica Cisnadioara, ora 20.00
13 iunie, Pitesti, Club Hush, ora 20.00
